Un prieten mi-a zis ieri, „Cred că eu și soția mea ne-a pierdut fiica adolescentă. Ne urăște, este sfidătoare față de noi, în fiecare zi și abia așteaptă să se mute singură.” Acest prieten se simte ca un eșec. Îmi pot doar imagina durerea din inima nevestei lui.
Cunoști această senzație? Te-ai învinovățit pentru că ai ruinat ceva foarte important în viața ta? Ești divorțat? Ai fost concediat? Ai picat un curs? Ai abandonat școala? Ai un copil înafara căsătoriei? Ai ruinat o afacere? Ai avut un avort? A trebuit să declari faliment?
Împreună cu toate lucrurile bune despre creștinism, aici este o promisiune aproape de vârf: Dumnezeu nu ne urăște atunci când eșuam. Contrar, inima Evangheliei este aceea că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când eșuam și suntem răniți. Da, El ne iubește chiar și așa.
Uneori trebuie să fim foarte, foarte goi, astfel încât Dumnezeu să ne umple. Una dintre cele mai mari ironii ale vieții este faptul că Dumnezeu face unele dintre cele mai mari lucrări prin oameni care sunt în eșec. El îi conduce afară din situația precară în care se află.„Într-adevăr, tu aprinzi lumina mea, Doamne; Dumnezeul meu, fă să strălucească întunericul meu!” (Psalmi 18:29)