Fiecare s-a simțit dărâmat din când în când. Toată lumea se simte abătut. Dar asta nu este depresie. Depresia este ca o închisoare zilnică de ură de sine, o viață plină de întuneric.
Cel mai întunecat gând pentru un creștin este să creadă că Dumnezeu a trimis nenorocirea. A devenit Dumnezeu inamicul meu? Cum pot eu să reușesc în viață dacă Puterea din spatele a tot este împotriva mea? Te-ai gândit vreodată la asta : “M-ai aruncat în groapa cea mai adâncă, în întuneric şi în umbra [morţii].” (Psalm 88:7)?
Oamenii nu pot aduce argumente pentru depresie. Nu se simt rușinați, mustrați sau păcăliți de asta. Lumina din locul tău întunecat trebuie să vină de la crucea lui Cristos. Cum El s-a pedepsit pe sine pentru toate păcatele tale, atunci nu mai este o urmă de mânie îndreptată către tine. Dacă Dumnezeu nu iși trimitea Fiul pentru a te recâștiga, atunci trebuie să te consideri norocos.
“Dacă , Doamne, te-ai uita la fărădelegi, Doamne, cine ar mai putea să stea [în faţa ta]? La tine însă este iertare ” (Psalm 130: 3,4). Dacă am iertare, am speranță. Dumnezeu lucrează pentru mine. Mâine va fi mai bine.