Obișnuiam să vizitez un băiat mic și drăgălaș pe nume Alex. Era un băiat drag mie, dar egocentric cu o concepție mereu sumbră. La un moment dat, în fiecare conversație pe care o avea, el spunea “ Ah, simt că nu mai sunt bun de nimic.” Nu mai vedea nici un scop în a-și continua existența. Ba chiar și-a definit și minimum de țeluri in viață, dar în mintea lui el era sigur că nu va reuși niciodată să atingă acel minim.
Te-ai simțit și tu vreodată precum Alex? Te-ai îndoit vreodată că viața ta are un scop mai mare decât a supraviețui ? Simți că doar consumi aerul, apa, mâncare și doar ocupi spațiul?
Tu trăiești din același motiv pentru care și Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, precum și pe ceilalți fii ai Lui: pentru a fii iubit de El și pentru a-L iubi și tu la rândul tău…pentru a avea același însemnătății și atitudini precum ale Lui…pentru a adopta același mod de utilizare a resurselor și a energiei. Cu cât devenim mai închiși în noi și egoiști, cu atât noi vom vedea partea rea a vieții. “Fără sens,” cum a menționat mereu Solomon în Cartea Ecleziastului.
Există și o parte bună. Cu cât ajutăm mai mult oamenii, cu cât te implici să faci viața oamenilor mai bună, te vei simți din ce în ce mai împlinit. În vârful piramidei se află mesajul lui Dumnezeu “Nu voi muri, ci voi trăi şi voi istorisi faptele Domnului.” (Psalm 118 :17)