Povestea lui Iuda este una mizerabilă și nu mă refer la motivele pe care le crezi. Desigur, Iuda era un lacom, egoist, flămândă de bani, mincinos și trădător. Dar asta este nu este partea cea mai rea. Cel mai rău este că vina lui masivă l-a făcut să creadă că este un păcătos mai mare decât Cristos a fost Mântuitorul.
Nu poți fi de acord cu ceea ce a făcut Iuda, dar îi poți înțelege concluzia mizerabilă. Asta a putut și David: „Căci fărădelegile mi-au acoperit capul, ca o povară grea m-au apăsat.” (Psalmul 38:5) Se aseamănă aceste cuvinte cu propriile tale gânduri? „Am făcut asta de prea multe ori, pentru prea mult timp! Răutatea din mine arată că nu sunt bun. Sunt mult prea pierdut!”
David are motive bune pentru a dispera: minciuni, furt, adulter, crimă. El afirma, „Numai în Dumnezeu îşi află liniştea sufletul meu, de la el vine mântuirea mea.” (Psalmul 62:1). Crucificarea lui Cristos, prefigurată de secole prin jertfele animale, în loc de umane, a adus iertare totală pentru David și pentru toți păcătoșii, retroactiv, înapoi în timp și totodată proactiv, în viitor, creând un val de milă care ne acoperă și pe noi. Nu este condamnare pentru cei care sunt în Isus Cristos.